Pe lacurile unde se scaldă luna jumătate
Trece suava lebădă ce lunecă din stufuri,
Din albul plutitor un curcubeu răzbate,
Sclipirile din ochi se-nalță în văzduhuri;

Plutește, parcă o rază îi deschide lumea
Și ea măreață, dorește să o cucerească;
Adâncul lacurilor își oglindesc minunea,
Iar când vibrează o îmbie să iubească...

Stă scris că iubirea unei lebede este eternă,
Fiind fidelă ea își respectă în veci alesul;
Sub aripile ei dragostea va deveni maternă
Statornicia mai ține în echilibru universul.