agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Prevăzând apusul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-10-23 | |
MiÈ™cătoare cetăÈ›i pe căi cu ruine,
dune cu urme de soare scorojite de tâmpla vântului... Cerne vipie cerul pe-un obraz biciuit de viaÈ›ă brăzdat de-atâta umblet printre resturi de drumuri. Alung din curgerea de nisip a clipelor amintirea galben-aurie a cetăÈ›ii de vise pierdute printre atâtea secole de răzvrătire. Tremurânde, în zare troiÈ›e înconjurate cu garduri de ghimpi È™i varul alb sub care cariile vremii ros-au viaÈ›a de rod ascut ghimpele trandafirului ce-a ridicat din pământ seva de sânge din care plâng petalele iar coaja de nucă străpunge tălpile cu durerea uscată, amară, a umbletului veÈ™tejit pe-o cărare luminată de stele. De-ajuns că vremurile aspre È™i seci plouă pe-obraji reci ca de piatră. ÃŽnteleg graiul statuilor, greu ca o tăcere mai gravă decăt zborul păsărilor către sâmburele de cer din care răsare lumina... La fereastră mai apune o stea într-o flacără plină È™i caldă iar în palmă mai È›in un fir de nisip È™i-o lacrimă...goală de gând, fragila È™i dalbă ca un vis cu aripi... doar cerul răsare-n privirea-mi È™i luna într-un loc de inimă ca un corn auriu din care îngerii își beau nectarul...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate