întotdeauna va fi toamnă

când unul bătrân
se va duce adulmecând
pentru ultima oară
vânatul

vântul va sta la pândă alături
printre frunze de sânge

din blana-i se va-ntinde o brumă
ca un abur în loc de regrete
într-o zi de octombrie

cicatricile celorlalți or să doară
atunci

va fi o liniște cu ochi ațintiți, ascultă
carnea nu va mai fi sfâșiată
la fel de frumos

din colții săi vor crește
flori de lup