cortegiu de treceri e pielea ta mă-mbie
numărătoarea
urmelor de dinți
am
o curbă anume de pe gât șiroind
înspre
sfârcul tare mușcat
când
mă pătrunzi gâfâind
bărbate! șoldul
ți-l sărut
ne-aplecată, nu sunt odihna
multiplă
a plecărilor tale

gustul
nu mi-l dai, mi-l fac
imaginându-te
acolo unde setea mea te cheamă, umple-mi
gura
de femeie
de bărbatul
așteptat în așternutul aspru al furtului
clipei în care
egali
răsuflăm liniștea unui nou început