O văd în gând în orice zi,
Mi-apare-n vis în fiece noapte,
Cum tot așteaptă-n pragul casei
Pe mult iubitele nepoate.

Și părul e albit de ani,
Și mâinile-s mai tremurânde;
Dar sufletul e tot curat
Și vorbele tot așa blânde.

Iar in cămară, pe perete,
Stau două poze agățate.
Ea le privește și se roagă
Pentru iubitele nepoate.

O simt de parcă-ar fi aici.
Cu glasul dulce de la sat,
Cu-acea privire de bunică,
Cu brațe ce m-au ajutat.

Și parcă-mi vine să mă duc,
Să o zăresc tot așa mică,
S-o strâng din nou la pieptul meu
Pe mult iubita mea bunică.