dărâmam zidurile din drumul căutării
fiindcă tinerețea nu putea să vadă materia

ziua de mâine este un sâmbure
invizibil țărânei prezentului
așa cum
cheia usii nedescuiate încă
va răsări verde și floare
din buzunarul planetei ce abia mâine
va deveni soare

stăteam îngrămădit între
proiecte și fapte
când întamplarea mă surprinse în
partea de noapte
rămasă verde și vie sub copita
de cal cu potcoavele coapte

stăteam verde și
uitat de timpuri în acea
stere de perie, măturând noțiunilor
praful, hainele
și corpurile de a lor materie