Ce simplă-i povața din fașă:
Să crești, să fii mare și bun!
Un țipăt și-o frunte golașă:
"Eu sunt! Dați-mi rolul să-l spun!"

Ștafeta e gata și schimbul,
Așteaptă-ntr-un colț singurat:
Ce veștedă frunză e timpul,
Când crezi c-ai ajuns...ai plecat!

Pădurea te ține-n picioare
Iar marea te spală de răni,
ÃŽn tine mai arde un soare
În tine se-nchid, alte vămi!

Și totuși, o șansă mai este
Când totul credeai terminat,
Aleargă, aleargă băiete!
Mai ai încă mult de-nvățat!

Mergi înainte băiete,
Luptă și vei câștiga!
Viața întreagă-i o luptă;
Nobilă, sfântă și grea!