îmi place
să arunc cuvintele pe jos!
Colorează cenușiul
asfaltului.
Copiii văd,
și nu mai vor să intre în casă:
"Lasă-mă, tati, să citesc străzile!".
"Uite ce alee frumoasă!".
Femeile alunecă pe ele
și cad,
rătăcindu-și armura fustei
prin frumusețea coapselor.
Toamna se bucură de mândria ei
reflectată în luciul tristeții.

Numai gunoierii
fac zilnice plângeri,
cum că sunt copleșiți,
iar mătura și fărașul lor
nu pot cuprinde...