secunde amețite într-un butic izolat între patru anotimpuri
un gol de oameni putrezit pe raft
comand o iluzie să-mi țin rândul la chiosc
apoi o șoaptă
un bronz de sezon
adorm și mă trezesc odihnit bătut de o briză dementă
singurătatea unei deșertăciuni scuipate la tejghea
ochi negri înghesuiți prin zi
resemnați
osânda de mare pregătește eclipsa nopții
nisipul plesnește între dinți
mai cumpăr o zi să-mi plătesc speranța depravării
pe care oamenii au numit-o viață