agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-11-03 | | Cel mai frumos cuvânt de vrei să-l spui Și vrei să-ți încălzească inima, Este cuvântul mamă, altul nu-i Este batrâna-aceea, dă-i mâna ta! De vrei s-o sprijini să meargă înainte Incearcă să-i oferi puternicul tău braț, Privește-i ochii-n lacrimi și ține minte Cum te privea și ea pe tine cu nesaț! Și așteptând de-a lungul anilor s crești A suferit, a plâns, și poate pe ascuns, Ea s-a rugat la toți sfinții cerești Ca din oricât, doar tu să-i fii de-ajuns! Acum, de când ești mare e tare împlinită Și din frumoasa floare ce ea era cândva, A devenit o mamă nespus de fericită Și-ar vrea să mai ramână o vreme-așa. Dar uite că și tu ți-ai împletit cununa Din anii lungi pe care cerul ți i-a dat, Iar mama ta o sută acuș din ani adună Și chiar de nu o sută,sunt mulți la adunat. Acum are privirea greoaie și-obosită De spate stă adusă privind înspre pamânt, Te vede-n ochi pe tine și este liniștită Nu are teamă nici de al ei mormânt. Să o privești atuncea când ea nu te privește Să-ți imprimi chipul ei întruna obosit, Căci ea de când tu ești întruna te iubește De-atuncea, de-o viață, și până la sfârșit! Se-apleacă uneori, și-ar vrea, să fie de folos Dar este greu, ar vrea, dar șalele n-o lasă, Mai varsa-o lacrima, și-ncet se-așează jos Și este mult de când n-a mai plecat de-acasă! Acum săruta-i mâna, așeză-te-ngenunchi Și roag-o să te ierte de multele făcute, Greșeli mai mari sau chiar greșeli mai mici Adu-i de ele-aminte nu o lăsa să uite. Uitarea te aduce mereu la capătul de fir Iar anii ei se-adună de uiți și tu să-i numeri, Sărută-i mâinile si dă-i cu gingașie-un trandafir Imbrătișeaz-o strâns, cuprinde-o peste umeri. Și de mai are Domnul milă și răbdare pentru ea Să o mai lase ca să mai stea aici cu tine, Fă-i zilele ușoare, alint-o, chiar dacă ea nu vrea Iubește-o cât mai mult, ca să se simtă bine. Să plângi cât poți de tare, durerea s-o reverși Atunci când vei conduce-o pe ultimul ei drum, Și să-i așezi mormântul între copacii deși Și-acolo, tu cu lacrimi să-ți ei adio, și rămas bun ! -------------- autor: florentina craciun (fabyola)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate