agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1134 .



Mama
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [fabyola ]

2008-11-03  |     | 





Cel mai frumos cuvânt de vrei să-l spui
Și vrei să-ți încălzească inima,
Este cuvântul mamă, altul nu-i
Este batrâna-aceea, dă-i mâna ta!

De vrei s-o sprijini să meargă înainte
Incearcă să-i oferi puternicul tău braț,
Privește-i ochii-n lacrimi și ține minte
Cum te privea și ea pe tine cu nesaț!

Și așteptând de-a lungul anilor s crești
A suferit, a plâns, și poate pe ascuns,
Ea s-a rugat la toți sfinții cerești
Ca din oricât, doar tu să-i fii de-ajuns!

Acum, de când ești mare e tare împlinită
Și din frumoasa floare ce ea era cândva,
A devenit o mamă nespus de fericită
Și-ar vrea să mai ramână o vreme-așa.

Dar uite că și tu ți-ai împletit cununa
Din anii lungi pe care cerul ți i-a dat,
Iar mama ta o sută acuș din ani adună
Și chiar de nu o sută,sunt mulți la adunat.

Acum are privirea greoaie și-obosită
De spate stă adusă privind înspre pamânt,
Te vede-n ochi pe tine și este liniștită
Nu are teamă nici de al ei mormânt.

Să o privești atuncea când ea nu te privește
Să-ți imprimi chipul ei întruna obosit,
Căci ea de când tu ești întruna te iubește
De-atuncea, de-o viață, și până la sfârșit!

Se-apleacă uneori, și-ar vrea, să fie de folos
Dar este greu, ar vrea, dar șalele n-o lasă,
Mai varsa-o lacrima, și-ncet se-așează jos
Și este mult de când n-a mai plecat de-acasă!

Acum săruta-i mâna, așeză-te-ngenunchi
Și roag-o să te ierte de multele făcute,
Greșeli mai mari sau chiar greșeli mai mici
Adu-i de ele-aminte nu o lăsa să uite.

Uitarea te aduce mereu la capătul de fir
Iar anii ei se-adună de uiți și tu să-i numeri,
Sărută-i mâinile si dă-i cu gingașie-un trandafir
Imbrătișeaz-o strâns, cuprinde-o peste umeri.

Și de mai are Domnul milă și răbdare pentru ea
Să o mai lase ca să mai stea aici cu tine,
Fă-i zilele ușoare, alint-o, chiar dacă ea nu vrea
Iubește-o cât mai mult, ca să se simtă bine.

Să plângi cât poți de tare, durerea s-o reverși
Atunci când vei conduce-o pe ultimul ei drum,
Și să-i așezi mormântul între copacii deși
Și-acolo, tu cu lacrimi să-ți ei adio, și rămas bun !

--------------
autor: florentina craciun (fabyola)

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!