moto: Vin cocorii, se duc cocorii
Cu speranță și regrete
C-aveam teniși, n-aveam ghete
Dar puteai cu ei să zbori!


Șapte azi, noiembrie și-atâta
Sunt numai trăitorul de istorii
"Aniversarea" asta e a câta
Din cele văduvitele de glorii?

Că revăd cantina, internatul
Și cănile umplute cu cicoare
Un sfert de pâine neagră mânca natul
Făcând din ea proiecte viitoare

Într-o zi ca asta, ce surprize
Ne dădeau, ehe, și câte-o bere
Cei mai mari își luau tabacu-n prize
Reclamând și dreptul la muiere

Ne scoteau apoi la defilare
Ne-nșiram cuminți pe bulevard
Cu secretarul la tribuna-n care
Nevastă-sa își da prea mult cu fard!

Revendicam o auroră rusă
Cu multe dedsubturi până azi
Noroc că i s-a pus surdină, husă
Că după ce aduni, trebui' să scazi!

Că nu se mai dă lumea în scrânciob
Botezând copii cu nume slave
Din falsa strălucire, doar un bob:
Hiperbola oglinzilor concave!

Că nu se mai confiscă alfabetul
Și nici credința nu e de vânzare:
Ivane, ia-ți turbinca, marafetul
Și-ngrijește-ți singur de mâncare!

Trece timpul și mă simt bătrân
Om fi-nvățat ceva din toate-acestea?
Însemnele moralei ce rămân
Și anecdota care duce vestea

Că n-a fost teoria preferată
Care-o clamam la orișice răscruce,
Pe cât fu omenirea condamnată
Să-și ducă-n spate propria ei cruce!