cu cearcăne adunate-n ceața tomnatică
împletesc șuvițe din părul tău
cercul de curcubeu tace
în desenul din eseu

din concentrice vise așternutu-mi ating
adânc de călimara consumată
la masa din colțul de cioburi
scriu și sorb cafea uitată

aștern un alt cuvânt pe mai departe
acolo unde vreau demult s-ajung
un gând pe-o pagină de carte
rămas ca mine un trecut

deget lângă deget mă adun în palmă
ating mai apăsat ochiul de somn
cu arcul întins din sprânceană
țintesc o limită și adorm

coperta-mi este căpătâi lăsat de pază
ce nu se poate destrăma ușor
sunt un vers și o poezie
rămase-n urma mea.