Sunt ca o piatră ce răsare,
Sunt ca un vultur ce se zbate-n ape,
Sunt venerata-ntruchipare
A ceea ce de vreri ar vrea să scape.

Și cum nu pot ajunge la lumina
Aceea albă, neagră, giulgi sau văl
Să fac din ea nimic pe lângă ceea,
Ce-ar trebui să fie-n adevăr.

Și eu cum nu mă pot atinge
Pe mine însumi câteodată,
Rămân străin în mine însumi
Rămân o răsărindă piatră.

De-ar fi să pot să văd, să simt, a spune
Că-mi ești și tu alături uneori,
Ar fi un fel de altă lume
Născută față de aceasta, apriori.