singurele cuvinte pe care le acopăr
sunt păsările

nu mă refer aici la aripi

ne purtăm moartea
în genți cu miros de mâner
dăm cu ulei pe lamă
ascuțim

desenăm în viață negru

nu trăim culori
sunt prea lungi

pentru totdeauna
dimineața scuipăm vise
aruncăm un ou pe umăr
și cocoșăm liftul

în grabă sărutăm fugar ziarul
pe iubită mâine
că mai sunt și atunci vase de spălat

nu ne amintim
că existăm din când în când
doar împreună cu altcineva

în rest suntem ritmuri
ce ne căutăm vibrația în buzunare
precum marea
își caută luna
în burta peștilor