știi ce-mi lipsește cel mai mult
din toate aceste întâmplări?
felul în care mureai, era atât de spontan
ca un poem pe care îl scrii repede
cu pixul unde nimerești

absența ta este o apă
cursă dintr-o conductă fisurată
care inundă toate camerele
un șarpe care se strecoară în patul meu
și mă sugrumă în somn

îți amintești ziua în care mi-ai scris pe sâni
versul despre cocktailul molotov?

a doua zi m-am scuturat repede de tine
pe dușumea cădeau origami

azi întorc moartea pe toate părțile
virilă, pieptănată cu grijă, bine hrănită
pregătită de start în orice clipă
ca un cal de curse
trece printre noi

îmi crestez puțin pielea
și las apa să-mi pătrundă-n oase