agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-11-13 | | Înscris în bibliotecă de Necula Florin Danut
Cînd printr-un decret al voilor supreme,
Poetul apăru în lumea plictisită, Lăuza-nfricoșată și plină de blasfeme, Pe Dumnezeu l-atacă și spune îngrozită: „ -De ce n-am fătat oare de șerpi o colcăială Decît să alăptez acestă zeflemea! Să fie blestemată plăcerea nopții-n care În burtă am primit chiar ispășirea mea! Pentru că m-ai ales pe mine-ntre femei Să fiu însuși dezgustul bărbatului meu trist, Și nu pot ațîțînd chiar focului scîntei, Ca pe-un bilet s-azvîrlu acest monstru bicisnic. Voi face să țîșnească ura ce mă apasă Pe-unealta blestemată de-a’ tale răutăți, Și-acest copac mizer voi face să troznească Pentru a nu plezni bobocii săi ciumați.” Astfel ea își înghite și balele de ură, Ne-nțelegînd deloc proiectele eterne, Și singură ațîță la mesele de zgură, Pe măcelarii dornici de crimele materne. Însă sub ocrotirea ascunsă-a unui Serafim, Copilul nedorit se-mbată cu lumină, Ambrozia o gustă și chiar nectarul în Fiece dumicat apropiat de gură. Cu vîntul el se joacă, cu norii el glumește, Vorbindu-le amețește despre al Crucii drum, Iar Duhul, ce-n calvaru-i mereu îl urmărește, Plînge văzîndu-l vesel ca pasărea din scrum. Și cei la care ține, toți îl privesc cu teamă, Mai mult, prinzînd curaj de ușurința sa, Să-și facă încercarea de forță animală Caută, pentru-ai smulge un plîns, pe cineva. În pîinea și în vinul cu care-și umple gura, Ei mestecă cenușa cu un murdar scuipat, Și ipocriți aruncă tot ce-i atinge mîna Și-apoi se-nvinuiesc că l-au împiedicat. Iară femeia lui se vaietă prin piețe: „ -Pentru că el m-adoră găsindu-mă frumoasă, Eu mă voi transforma în zeu cu două fețe, Ca să-mi îmbrace-n aur ființa mea întoarsă. Și mă voi ghiftui cu mir și cu tămîie, De plecăciuni, de carne și de vin, Pentru a ști de pot în inima ce-admiră, Să calc rîzînd omagiul cel divin! Și cînd m-oi plictisi de-așa nelegiuiri, Pe el voi pune mîna robustă și gingașă Și unghiile-asemeni cu ghearele de zbiri, Vor ști spre-a sa inimă o cale să-și croiască. Și ca pe-o păsăruică ce tremură de frică, Din piept eu o voi smulge și înecată-n sînge, Pentru a-mi sătura cățeaua favorită, În față i-o voi pune, cu balele s-o spurce!" Dar înspre Ceruri ochiul îi vede-un tron splendid, Senin el își ridică și brațele pioase, Și-enormele sclipiri din spiritu-i lucid, I-ascund înfățișarea mulțimii furioase. „–Slăvit să fii Tu Doamne ce dărui suferință Ca un divin remediu la josnicia noastră, Ea este cea mai pură, ingenuă esență, Celor puternici dînd plăcere luminoasă! Eu știu că Tu păstrezi un loc pentru Poeți Pe fericita treaptă a sfintei Legiuni, Ei vor înnobila festinul ce-l repeți, În Tronuri și Virtute și Dominațiuni. Eu știu că suferința e unica noblețe În care nu mușcăm nici din pămînt sau iad, Și pentru împletirea cununii mele dese, Prin orice lumi sau timpuri eu trebuie să cad. Pierdutul giuvaer al anticei Palmyre, Metale neștiute și perlele din mare, De mîna Ta lucrate, nu au putut să-ndure, Această diademă cu strălucire tare. Ce nu știe să facă decît lumină clară, Iscată din lăcașul razei primordiale, Și pentru care ochii făpturii pieritoare Sînt numai o oglindă obscură și neclară!”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate