Pe fleanca mea, am pus sechestru, da!
La ce să mai vorbesc așa întruna,
Chiar degeaba și aiurea câteodată,
Lumii despre legi ce sunt totuna!

Măcar de-ar fi mai liniște pe stradă
Sau chiar în casele sinistre și ciudate!
Liniștea, am observat ușor se-ascultă,
Mult mai bine, când e din visele uitate.

În liniște prin semne să mă mișc
Și nu povești aiurea ce greu se-nghit,
Mirate pe urechi ciulite să le pișc.

Acuma, liniștea să o măsor flămând!
Ca mort aș fi în vechi mormânt,
Închis și ferecat de ziduri mucede tăcând.