cuvinte de prins fluturi



Nu mai era nimic. Nici albastrul acela de cer pe care-mi odihnisem cu
cateva secunde inainte gandul.Visasem o plasa de prins fluturi-o
plasa
de cuvinte.Fluturii trebuiau sa fie neaparat albi cu nuante de
curcubeu
pe sira spinarii....Dar nu mai era nimic.Mi-am desprins gandul si am
inceput sa vaslesc in gol.Cuvintele de prins fluturi erau acolo.Si
totusi nu era nimic.O clipa am crezut ca am vedenii..Dar pentrru a ma
convinge ca nu ma insel am roostit pentru prima oara: Sa
Fie!...Cuvintele de prins fluturi fusesera acolo. Ma asteptasera





scriere



Ea nu -mi va mai calca cerul cu visurile
nu va mai fi alaturi de mine la capat de tristeti
la capat de iluzii.Va fi prea departe
ca sa-i mai simt zambetul
prea departe ca sa-mi mai pipaie singuratatea.

Va fi la un alt capat de suflet
aprinzand lacrimi pe cer.

Cuvintele mele sunt indragostite de chipul tau
poate de aceea cand scriu
literele se-mpiedica
de buzele tale
de ochii tai....

Mana mea te scrie-n tacere-
te-astern litera cu litera
in amintiri...




De la Adam...


Ai plecat si te-ai dus prea departe
ca si cum
nu mi-ar fi ajuns departarea mea de mine insumi.
Mereu intre noi va fi cate ceva:
o-mbratisare
o banca
o frunza ratacita de bataile inimii..
O departare egala cu timpul scurs
de la primii pasi ai tai rotunzi si tarzii
la prima mea mana ce mangaie intunericul.....
aceiasi departare egala cu zero
de dinaintea noastra
mereu aceisasi
de la Adam la Eva




Descatusare


Ochiul ei tanar ma privise uimit
mai demult mai demult
intr-un trecut rotund ca o minge
pe cand nu se mai vroia a ninge.

Si-atunci infricat ma-ntorsei
un pas facui peste frunze
cand mai greu cand mai peste meduze
cu apele toate ce le stransei
de pe urma unui sarut
fara buze....

Mai departe facand un pas ca o hora
simtii o caldura nefireasca in trup
mi-am dus mana la suflet-vraja vroiam sa o rup.

Dar cadeam cu lanturi mai multe
din ce ince mai legat cadeam
pina se facea ca era ieri si era maine
pina-ncepea sa ninga cu mine la geam...




zeitronii


Cel mai bine-i sa visezi ziua
la orele 14
cand pasarile vin sa-ti rascoleasca
in palma amintirile.
Vei simti totul ca fiind altfel
ca pe o prelungire a lumii pe care o visezi-
realitate a ta singura si sigura.
Dar cel mai bine si cel mai bine
este sa nu visezi deloc;
asa ingerii nu te mai pot condamna
ca le furi visele....


Monolog

Sunt atatea luni de cand n-am mai scris nimic
nici macar o pagina oarecare in tocul usii.
Creonul meu e ros de-atatea ganduri ascutite
taiate in doua emisfere
ca doua jumatati stangace de plictiseala.
A trecut plimbandu-se sufletul
singur,nelinistit,ca o umbra pe foaia alba
prea alba de cand a nins cu silabe...
Lumea e mica, cat steaua polara a zambetului
ce-l desfasor cu gesturi monumentale
de artist.Va rog sa aplaudati
sunt atatea luni de cand n-am mai scris nimic
nici macar o pagina oarecare in tocul usii
acum faceti liniste
actorul va iesi pe usa din dos
ini timp ce cortina va cadea trista
peste privirile voastre.



Fara stilou

N-am stiut niciodata
de ce lemnul
de ce coaja aceasta mancata de carii

eu eram frunza cu trupul
tu nu erai decat o adiere
o soapta a unei silabe spanzurate
de existenta mea

am asteptat ivindu-se mugurul
zadarnic de ciudat- mi se amintise-
ca tu nu ai stiut niciodata
trecusem peste mine
asteptindu-te.

astfel tu ,fiind nicaieri,
astfel eu
ros de propriile mele indoieli
lasind urme in coaja trupului meu

si n-am stiut niciodata
de ce lemnul acesta.




As vrea...

As vrea sa pot, sa stiu ce te mai doare
Ce frunza a mai cazut pe pleapa ta,
A cui e clipa ceea care moare
Desprinsa de pe ram in urma ta...
Ce nori iti mai intuneca vazduhul,
Ce ploi din visuri ti se scurg tacut.
As vrea sa stiu, in care renuntare
Subtila si-ntristata, te-am pierdut?



Pasii tai..

Pasii tai nu mai pot sa inghita zapada.
Fulgiisse-alearga unii pe altii tacuti.
Ma-ntorc sa inchei la haina ograda
Dar nasturii au fost pesemne pierduti.

Nimeni nu stie dincotro bate vantul
Dar poate nici nu exista suflare de vant
Zapada albeste cuu stele pamantul
Cu mainile-si sapa ultimul cant.

Nu pot sa mai calc pe aceleasi urme
Fulgii le-acopera mereu.Si-adanciti
In goluri de aer ca salbaticce turme
Ne mangaie iarna-copaci inlemniti...