http://revista-ecoul.com/2008/11/15/adrian-botez-%e2%80%9esunteti-niste-nesimtiti-domnilor%e2%80%9c/



CANON DE POST



Și după ce au rupt din ei și pâine,

În posturi lungi - morminte reci, și frânte,

Dar încă vii, târându-se spre mâine -

Le-a mai rămas încă-un canon: SÃ CÂNTE!





Din Babilonul zilelor de câine,

Îngenuncheați pe lângă o icoană,

Sau implorând pe lângă moaște, hrană,

Pentru acei ce n-au putere, mâine –



Mai au o ascultare: SÃ NU DOARMÃ!



Estimp, pe lume, Europa toarnă

Containere cu pâine – drept în mare –

Estimp, niște copii, visând mâncare,

Flămânzi, se sting, precum o lumânare,



Și mor flămânzi, gemând, într-o lucarnă –



De sus, și Dumnezeu, se înfioară –

Și ar grăi, dar nu are cuvinte –

Căci sfinții lui, din lut, sau oseminte

SÃ SIMTÃ, au canon! Dar SÃ NU PIARÃ!

Și nici măcar pe cruce, SÃ NU MOARÃ!



Și POSTUL DE CRÃCIUN, DE-ABIA ÎNCEPE –

Mereu, din ei, mai taie o felie –

Doar, doar, cu ea, măcar o ființă vie

Va dumica cu ea, printre OTREPE –



Noi mergem mai departe, printre ÞEPE,

ei au canon: să-L ROAGE să ne IERTE!





18 noiembrie 2008