Inchise sub fruntea-i prea ridata de gandurile-i vesnice,
Omului ce niciodata nu ii doarme sufletul,
Nimeni nu va izbandi ruperea tacerii,nu ii va strapunge tainele,
Unui om ce nu lasa nimic pentru maine,poimane,niciodata...
Tu nu ii vei ierta linistea si nu linistea va fi cea care te va macina,
Doar lumea lui din mintea lui si ochii lui,
Te vor inchide in tine,
te vor intimida,
Te vor face sa iti renegi orice talent,
Sa te simti mic,
Sub albastrul ochilor lui ca cerul.