din epave crește uitarea, amintirile
sunt guri hiperboreene
ce au ales să tacă

ultimele mele poeme au naufragiat
precum titanicul în oceanul
memoriei

din abis, îmi întinde mâna un eschi
mos împătimit de romantism
criogenic

joc viața pe versuri de cupă, fierbinți
ghețarii se topesc, apele se ridică
mereu se face loc
în adânc

mă ridic la suprafață, strig din poem
în poem, până la țărmul altui
iceberg, răzbate eul po
etic