agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3809 .



Lobul sării
poezie [ ]
din Au lobe du sel (1947)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Virgil_Teodorescu ]

2008-11-22  |     |  Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil



1

Eu nu știu care din turnuri
și-a cucerit întâietatea,
și care zi din săptămână
te-mbracă-n haine de argint.
Mi s-a părut că luni sau vineri.
Luni sorb pădurile absint.
E mai subțire glezna ta,
luni dimineața,
mai agilă,
luni, hornurile mor de dor
după duminica trecută
tramvaiele sunt fâstâcite,
luni dimineață,
și e vânt,
și pomii sunt mai ciufuliți,
ferestrele mai somnoroase
luni ochii tăi sunt refuzați,
pereții transparenți la case,
e luni sau vineri?

Am să-ntreb hornarul care vine mâine.


2

În tine, ca pe-o mare de oglinzi,
dorința mea își flutură
la nesfârșit
eșarfa.


3

Surâsul tău
mic și-ncurcat,
un crab într-o luptă atică,
doarme în ochiul meu
ca-ntr-o ecluză.


4

Alerg spre imaginea ta
ca spre fântâna rece
din mijlocul pustiei,
dar goana violetă
îmi sfâșie conturul.


5

Spune-mi cât poți iubi,
ca să știu
dacă vulcanii mai pot irupe.


6

Iubirea
forțează uneori hazardul -
hazardul o transportă, uneori,
și ochii tăi mă-mping mereu
spre catastrofele calitative.


7

Te întâlnesc
în fragmentele pe care
umbra le-aruncă luminii.


8

Eu brațele-mi întind
spre tine
întocmai ca busola spre miazănoapte
acul,
sau ca miriapozii răsturnați
în bolul cu funingini.


9

La ora asta
pe umeri ți-au crescut ghirlande,
parafa de ivoriu
a oboselii dulci,
ca semnele rămase-n trunchiul
copacilor de cauciuc,
ca scoicile
în coliere...


10

Ești susurul prelung pe care-l fac
bulgării sării aruncați în apă,
suspinul întrerupt
de interjecții.


11

Când dincolo de tine-ajung
văd cataractele-nghețând
la semnele baghetei.


1946

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!