agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2532 .



Interviu
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [bila-gand_calare_pe-reptila ]

2008-11-22  |     | 



Iubiți pe cineva
nu mă așteptam la întrebare mi se spusese că ar fi vorba de un interviu banal de o discuție serioasă
însă tocmai prin acestea devenise celebră zeița micului ecran ce-mi zâmbea orbitor
aceste harpoane prin care-i făceau pe alți semizei
mult mai celebri și mai în vârstă să-și iasă cu adevărat din fire ori să-i destăinuie pe loc un secret adânc trivial iar atunci
camera fixa in prim plan dintele de aur de pe cerul gurii pe cand mainile ei
albe de lumină desfăceau cu grație acel țesut împuroiat și atât de uman

Iubiți așadar m-am ridicat să plec departe să mai aduc cafea tocmai de
la bucătărie zeama neagră din ibricul meu de toate zilele
ea insă nu și nici bărbatul din stânga unghi optim a cărui față rămăsese de-atâta vreme doar un orbitor ochi de lumină

Da m-ați citit bine iubesc pe o fată cu ochii atât de străluciori și negri încât atunci când se urcă în personal navetiștii o înconjoară și deși
nu spun decât bruneto ce ochi ai și
chiar dacă nu indrăznesc decât să ceară numărul de telefon pe care ea îl dă zâmbind simplu
aproape uimită de existența atâtor multipli de unu nu îndrăznesc s-o sune nici la beție întrucât nici ei nu știu dacă ceea ce-i strălucește în ochi e doar curaj sau altceva mai presus de fire
nici dacă altceva decât blândețea îi catifelează vocea și face vagonul albastru să tremure la încheieturi astfel
telefonul iubitei mele nu sună niciodată


N-au mai stat mult
în aer stăruia parfumul ei pe când dintele meu de aur era demult topit în ochiul celui cu camera
am aprins TV-ul sorbind încetișor din trei cești deodată
cafea aceeași de toate zilele
așteptând să mă văd
așteptând s-o revăd.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!