mi se întâmplă uneori să deschid pleoapele
ca niște ferestre învechite din camera de noapte
și să-mi satisfac toate poftele într-o clipită

știi n-am văzut soarele de mult...

azi dimineață o minge de foc mi se lipise de geam
iar degetele de sisif se tot străduiau s-o arunce pe cer

balamalele scârțâiau la orice atingere
îmi era frică să nu te trezesc
nu vroiam să mă vezi
purtând soarele în brațe
și arzându-mi inima
nu eram trendy deloc

mâini aproape scrum
șuvițe de păr dezordonate
haine topite se scurgeau din priviri în emoții
o șoaptă ca o zdreanță îmi acoperea buzele
pielea părea trecută printr-o noapte de dragoste cu fakiri și piromani
doar tălpile rămase intacte se certau între ele unde să meargă
înspre tine
înspre vise

liniștea somnului tău bătea ora exactă / încă cinci minute de tăcere

în jur totul părea un teren minat
nu puteam să alerg printre ziduri
nu știam să mă învârt de trei ori pe călcâi

un dans cu mancini / elefanți / și eliberarea de infern

în piept o gaură neagră
cât prăpastia de vest de la mont saint michel
în care te cuibărești de îndată ce se face dimineață