Turma de mizerii a migrat
de la nordul incertitudinilor
spre sudul opac al ipohondriilor
într-o transhumanță de stări sufletești
în urma ei iarba s-a uscat
iar decorul pastoral s-a înnegrit
o ființă gregară mi-a spart statuia
sculptată de mine din marmura albă a idealurilor
și a înghițit cioburile

de atâta foame de alb
mi-am văruit pereții dorului
mi-am albit sprânceana dreaptă
și ochiul stâng
gândul a luat forma unui neon
pe care nu-l puteam stinge nici noaptea
am decantat ziua de nori
și am schimbat-o într-un vin alb
pe care l-am băut
în intervalul dintre două stări contradictorii

de atâta dorință de perfecțiune
mi-am sublimat neputințele
până ce au atins puritatea valorii certe
defectele le-am ars în etuva cugetării
le-am combinat în eprubetă
cu elementele chimice din zăcămintele existențiale
și s-au transformat în calități
printr-o alchimie esoterică personală

pasiunea neconsumată s-a adunat
în mormane uriașe de fantezii active
ce se hrăneau cu femeile conservate în gândire
mi-au părăsit corpul străbătut de instincte somnolente
și au luat înfățișarea unei haite de câini
ce le adulmecau parfumul senzual

noaptea, iubirea ieșea din celula lăuntrică
și pornea la vânătoarea de femei.