Cu suflete scaldate in noroi
Pietre-mbratisam ca si pe mame,
Abandonati, fricosi, murdari si goi
Avem refugiu in tais de lame.

Si ne-adapam la sanul lor cel vitreg
(Avizi cum suntem invatati sa fim),
Cu dare de nisip duhnind a jeg
In loc de laptele ce-l tot jelim.

Ne ranjesc oscioarele prin piele
Si-orbecaim spre sani prin grohotis,
Blestemati parca de mii de iele
In chinuri sa traim fatis.