o mare gri de lacrimi pe cer desferecată
ningând peste pădure nădejdea-i tremurată

pe aripă felină de lună-nmărmurită
puzderia de raze și stele risipită

cum un șirag de perle ascuns în labirint
se țese-n noapte basmul paingului de-argint

pe deal, sub privegherea luminilor selene
cu brațe lungi de sticlă se-ntind copaci alene

în liniștea de piatră, un ochi de turcoaz-
lac răsfirând mistere sub clipa-i de răgaz

blând, pe fereastra casei, un ultim alb suspin:
zăpada despletindu-și petalele de crin