Te privesc cum intri pe ușă
printre cuvintele care mi se opresc în stomac
te așezi direct pe covor în brațele tăcerii...
privindu-te îndelung ca după orice desparțire
în care ai rămas în piele ca un tatuaj
te întreb daca vrei o cafea ...
Da! ...cum o faci tu de obicei!...
mă pierd in bucătărie lasându-te să asculți Waits
amestec zahărul și cafeaua în ibric pierdut în gesturi simple
fumul de țigară îmi tulbură privirea
si când mă întorc în cameră aproape lăcrimez...
zămbești si ochii-ți sunt de jăratic arzând tăcerea ...

puțin câte puțin clipele se țes într-o poveste
prezența ta prinde culoare pe desenul covorului
atingerea are gust de ambrozie în aerul dilatat...
lumina agită umbrele în tăcere... nisipuri mișcătoare ...


apoi telefonul îți sună ca un S.O.S. dintr-o altă lume
urcând pe spirala fumului de țigară uitată în scrumieră...
mă scufund în cafeaua rămasă
trag cioburi de aer în piept și mă trezesc
într-o altă cameră într-o altă viață...
un taxi așteaptă la scară
călătoria spre capătul nopții prăbușite
pe bancheta din spate ca un înger rătăcit
pe geamurile portierelor se furișează
luminile orașului ca mii de ochi deschiși
adâncinduse-n întuneric ca-ntr-un ocean de catifea ...