Și dacă ar fi fost pace- din geamul dezbrăcat de
nările mele viața se topește ca un fir de lumină
în pumn când strângi de el tot mai adânc
și sângele-i moare; se pierde-n cifrul lax- au fost
odată firele întinse și glasul l-au spart pe cutumele
lor.

Prăpăstiile-s păscute-n tăcere- mai treacă timpul
o vreme și soarele ca un nor de păsări pe peretele
de stâncă- s-au oprit micuții oameni să privească
la zgomotul ce-l urnesc picurii scurși din disc
- dacă ar fi fost această pace. .

Din geam desprins-au pânze negre și arme- dacă
n-ar fi fost din geamul ascuns cu nucii bătrâni. .
Viața se topește ca un fir de marmeladă în pâine.
Anii ‘90 sau amintirea că niciodată nu ne vom mai
aminti cum steagurile se ridică în fumul păstrat din
primul coș- că am pus numai o mână la frunte și
doar un picior în șarpele ce soarbe din umezeala
câmpului.