Uite mamă, Moș Crăciun,
S-a oprit la poarta noastră.
A pus sacul lângă el
Și privește spre fereastră.

Uite mamă, parcă-ar vrea
Sa-mi vorbească. Face semne...
Cred că-ar vrea să-mi dea ceva.
Nu se vede printre lemne.

Uite mamă, Moș Crăciun
S-a uitat și-n lada noastră!
Oare-a luat ceva din ea?
Parcă – a luat, sau poate lasă!

O ști oare ca n-am fost,
Chiar de tot, mai an, cuminte?
C-a rămas privind în loc
Iară eu fără cuvinte.

Simt un nod in gât, cumva
Și un frig cumplit în spate.
Știe moșul! Știe tot !
Am crezut că nu se poate!

Acum ia ușor de sac
Și-l ridică în spinare.
Parcă a turbat Grivei,
Furios la poartă sare.

Uite mamă la cățel,
Cum privește încordat!
Moșul, supărat că-l latră
A luat sacul și-a plecat.

Și-a pierit cum a venit.
Să mă duc să văd la poarta?
Îmi e teamă c-a știut
C-am fost rău și-n gând mă ceartă.

Ce-aduce Moșul important?
Iluzii si speranță.
Că o fi el, că-i doar noroc,
Nu are importanță.