agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4232 .



Doi Cocori
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Crezantema ]

2008-12-05  |     | 



De dincolo de « zidul de albastru »
printre pulberea de stele
ca două tandre lumini
înaripați într-un zbor
coborau doi cocori.

Veneau din a Cerului Poartă
prin perdeaua vremii întunecată
traversând sălașul norilor
jos, unde « Nectarul Înțelepciunii »
se revarsă în cupe
și unde natura
în faptul dimineții
împrăștie balsam locuitorilor
în sublima taină a vieții.

Din dorul de a cunoaște
lumea plină de mister
căzu în extaz, firește
și inundați de beția unei clipe
strânse a lor aripe.
Aici, legați sufletește
de atâta încântare
crezu o sfântă iubire
fără osebire.

Sentimentul dăruirii
fiorul iubirii
cât și aburul dulce al pâinii
împrăștiat de mireasmă
cu bun miros
chibzui că e bine
să renunțe la al lor Univers.

Ascunși sub această mască, falsă
a progresului modern
adăpost zidind
și îngenuchind pământului
credincios legământului
crezu răstimpul sfânt

Dar, într-un revărsat de zori
privind cu tristețe în zare
văzu cum spre ei, vine
un vânător grăbit
și un lătrat de câine.

Istoviți de durere
înțelegând fără grai
ispitele rele
își luă iar zborul
mai sus de albul norilor de mai.
printre pulberea de stele.
urcând din adâncuri
din nou peste piscuri
pe Calea Lactee.
dincolo de zidul de albastru
de pe întinsul cer
înlănțuit într-un mare mister.

În povestea lor
să reflectăm adânc
că-i tot atâta neputință
în biata noastră ființă
când, în haos , mâine
” Luminile” se vor stinge.
De teama de întuneric
în minute rătăcite
să fim alungați
prin perdeaua vremii întunecată
zburând nepregătiți
spre a "Cerului Poartă"


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!