Stau tăcut și culeg flori de sin
Dintre piei tăbăcite cu dor,
Mă arunc jos în cer și cobor
Pe un drum fără nori sau senin.

A pălit steaua mea,steua sin
Într-o ceață de stea care nu-i,
N-o mai văd și-n pămînt iar mă sui
Pe un pod plin de praf cu pas lin.

Peste tot mă revăd ca un SIN
Dar din flori și din spuză de nor
Voi clădi pe un zbor de cocor
Pentru noi și ce-a fost un arcsin.