O mână

O mână de garoafe sângerate,
Eu ți-am trimis din țara nimănui,
Petale roșii,clipe sfâșâiate,
Să plângă în tăcerea ta și-a lui,

Când voi zburați ca doua păsări rare,
Prin cerul care țipă răstignit,
Arzând apusu-n flăcări funerare,
Cu foșnete de umbre-n asfințit.

Se urcă rugăciunea-n somnul serii,
Trecând prin îngerii uitați din noi,
Și ne-ngropăm în colburile vremii,
Mesteceni albi, pierzându-se prin ploi.