tot mai des mă trezesc
la mijlocul visului și văd:
noaptea-i un vas cu suflete ghemuite
ca valurile în ocean.
pe cheu dezlegătorii de noduri îmi spun
că vremea e bună pentru alăptatul stelelor
dar cum mă întorc
să fiu ce-am mai fost?
dau momeală oglinzilor și întreb
ce fel de ou roșu e inima:
naște un pescăruș care se cuibărește
în pieptul ca un pian prăfuit-
dârdâie clapele când frigul
e aici
unde țin degetele adunate în pumn
iar cântecul
o
cântecul
în punga cu licurici
unde copilul caută aerul de respirat