apusul a bătut cerul
cu păsări
până l-a învinețit.
plutesc în oceanul de celuloză al paginii
agățat
de cuvintele pe care nu ți le-am spus.
încet mă topesc spre acvamarin.
îmi închipui că te doresc
așa cum luna își dorește să fie
apă.
ochii mei au devenit copci în gheața singurătății.
te rog,
lasă-ți mâinile