Mă biciuie timpul de-ar vrea să mă ucidă
Dar durerea mare încă nu o simt,
Multe amintiri în mine tot strigă
Și strigătului jalnic nu pot să îi rezist.


Mă chinuie toate, trecutul, prezentul
Și golul imens din sufletul crud,
La toate din jur sunt veșnic absentul
Ce caută scăpare în timpul pierdut.

Mă biciuie timpul dar nu pot a-i răspunde
Că-n mine se simte chemarea de-apoi,
Iar la tâmplele vremii, la tâmplele-mi ude
Se-așează năvalnice visele noi.