Primește'n dar, de primă întâlnire,
Simbolul care poartă o scânteie,
Ce se ascunde-n fiece femeie,
Când are, poate-o clipă de oprire,

Un lacăt, ce păstrează porți închise,
Un anotimp, un an, un timp, un ceas,
Ce poate să rămână cuib de vise,
Sau poate-ncremenit să stea, în pas.

Și dacă pasul vrei să-l faci în doi
Cu mine, întro clipă de argint
Așează, lângă lacăt, un alint
Și dă-mi în semn o cheie înapoi.

Și mai primește și o crizantemă
Din care să păstrezi doar o petală
Și cînd vei fi cu inima mai goală,
Să o aprinzi, ca pe o diademă

Și în descânt să chemi, suflând pe zare,
Și voi veni, discret, pe brațul tău,
Te-oi mângâia cu grija unei fiare
Să-ți fie bine când ți-o fi mai rău.