agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-12-09 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Motto: Escato bebeloi (vechii greci)
Sunt singurul om care s-a născut fără intervenția și concursul vreunor părinți de ambele sexe. Dumnezeu m-a zidit, din lemn și din căpușe, într-o vreme de urgie, într-o cetate de joc. Când am venit pe lume, îmbrăcat într-o armură de fildeș, cu mari pete de lepră, toți caii din univers au nechezat, entuziast, la unison și au încetat de a-și mai prelinge dorințele pe uliți, iar un convoi compus din șapte mii de scripete, din fleici, din iele și din astre, mi-a ieșit întru întâmplare, strigându-mă pe nume și apăsându-mă pe nume și apăsându-mi lipitorile cu capul. (...) Întâmplările mele au fost, însă, atât de multe, încât de câte ori vreau să le istorisesc, încep să-mi iasă păsărele din condei și-mi zădărnicesc elanul. Adineaori o păsărică, mai conservată, în profunzime, decât toate celelalte, mi se așează, după ce zbughi din vârful peniței, pe coadă, și mi-o mănâncă, cu ciocul ei șiret, mai repede decât putui să bag de seamă. Acum sunt necăjit că podoaba mea cea mai de preț e mutilată, și nemaiîndrăznind să mă arăt mulțimii cu cele câteva fâșii de bumbac care mi-au rămas în loc, închei povestea, cu rușine și cu degetul meu cel mare, pe care mi l-am pus pavăză la spate.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate