Te rog să fugi din agonia-mi albă,
Tu ploaie de cristale verzi,
Să pleci departe întristată
Să plângi singură cu greu.

Te rog să pleci din soarta-mi neagră,
Tu ploaie cu amare gheți,
Să stai în munți îndurerată
S-atingi triste, grele vieți.

Te rog să stai în cerul palid,
Tu soare cu aride vieți,
Să arzi în spațiul gol, prea sumbru
Negrele destine-ncet.

Te rog să pleci din viața-mi blândă,
Tu soare plin de reci suspine,
Te rog să stai acum departe
Să mă lași să mor încet.