ninge,
de n-ar mai fi nins!

gandurile-mi ard in soba,
visele mi s-au aprins;

fumega-'nspre nouri suflet!

vant, ridica-ma la cer!

ca sa ning si eu alene,
linistit si efemer.

la fereastra casei tale
sa ma-asez pe vre-un pervaz

sa ma mangai dimineata
sa ma speli de-al tau obraz

si sa ma saruti iubito
pan' ce ma topesc de tot,

sau sa faci din mine bulgari
sa ma-arunci inspre copii...

ninge! s-a inalbit pamantul,

tu, ai mai uitat sa vii!