urme pe zăpadă-
tatăl și fiul se apropie tot mai mult
de un răsărit
ascuns sub pleoapele mierlei.


teama fulgeră
umbra gândului-
o simplă zvâcnitură
a inimii
și avalanșa unei cugetări
izbește
răsuflarea amorțită a lumii.


*
*
*


ochiul vulpii-
prin muțenia brazilor înzăpeziți,
sfredeleste înmugurite albăstrimi.

*
*
*

urcând spre o nouă cunoaștere,
cărări
întortocheate rămân în urmă.
innomolite dureri
acoperite sunt
acum
de a iertării zăpadă.

stropi din harul sfânt
ne picură pe tâmplă,
cununi împletite din colinde
dăruim
veghetoarelor stele


*
*
*


frunze de pin
țipă
zăpezilor, care nu le-au trecut pragul:
"cântați colinde!"



*
*
*

silabe răvășite-
fulgi dintr-o pernă a gândului,
trec
prin geamurile sparte ale sufletului.


*
*
*



**poetului Sandu Tudor**



dilatare a irisului în bobul de sare;
drum gheboșat
spre aripa luminii.

tornada nestăvilitelor neliniști-
caracatița plăcerii,
apusuri
picură
în
pocalul regelui.

sfințenia crinului
slăbiciuni vindecă.
Mireasa-
urzitoare de nesfârșită rugăciune,
deschide poartă Raiului.

hamuri cu zurgălăi,
pocnitori,
sunete de buhai...
îngerii-
în sănii trase de cai,
colinde cântă.




pacea coboară pe turle, pe case, pe garduri .
scântei din Rugul Aprins
ațâță focul din inimi