Când trece dorul prin tine,
fugar săgetând adevărul,
să curgi ca izvorul în palma,
ce-n vis încă-ți mângâie părul.

Cînd trece dorul prin mine,
de suflet lovindu-și talazul,
mai simt cum și azi cu tandrețe,
ai vrea să îmi mângâi obrazul.

Când nu mai e loc de iertare,
rănit de nimicuri lumești,
să nu crezi că tac din uitare.
în mine pururea ești!…

Când ceruri stau gata să cadă
din lacrimi unde dorul stătu,
ce crud este firul de iarbă,
ce crud și frumos ești și tu…

Ciclul: Ultimul poem de dragoste

15 Aprilie 2008