Câteodată dezgrop trandafirii,
cuțitele îmi pătrund în stomac,
acolo unde a început totul.

În ochii orbi adorm tăcuți fluturii.
În suflet, spinii caută sare
precum magii căutători de lumină.

Prea devreme am dăruit,
copacii mei albi sunt acolo,
au gust de cretă și de frunze bolnave.

Prea devreme am uitat,
petalele roșii păreau otrăvite de timp,
celulele bolnave inundau spațiul
cu sentimente alterate.

Prea târziu am revenit,
ca o amintire rătăcită în alte anotimpuri,
ca un trup secătuit
care încearcă să aprindă lumina.