agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-12-21 | | Înscris în bibliotecă de serban georgescu Un mod de a observa vizual cursul metamorfozei lui Narcis reprezentată în tabloul meu Dacă privim un timp, cu un ușor recul și cu o anumită „fixitate distrată”, figura hipnotic imobilă a lui Narcis, aceasta dispare treptat până când devine cu totul invizibilă. Metamorfoza mitului are loc chiar în acest moment căci imaginea lui Narcis se transformă dintr-o dată în imaginea unei mâini care izvorăște din propria sa reflectare. Mâna ține în vârful degetelor un ou, o sămânță, bulbul din care se naște noul Narcis – floarea. Alături putem observa sculptura în calcar a mâinii, mână fosilă a apei ținând floarea ce s-a deschis. Primul poem și primul tablou obținute în întregime după aplicarea integrală a metodei paranoico-critice Pentru prima oară, un tablou și un poem suprarealist comportă în mod obiectiv interpretarea coerentă a unui subiect irațional dezvoltat. Metoda paranoico-critică începe să constituie conglomeratul indestructibil al „detaliilor exacte” pe care Stendhal îl reclama pentru descrierea arhitecturii catedralei Sfântul Petru din Roma, și asta în domeniul celei mai paralizante poezii suprarealiste. Lirismul imaginilor poetice nu este important din punct de vedere filozofic decât atunci când ajuge, în acțiunea sa, la aceeași exactitate ca matematicile în a lor. Poetul trebuie, înainte de orice, să dovedească ceea ce spune. Primul pescar din Port-Lligat: „Ce are băiatul ăsta de se privește toată ziua în oglindă?” Al doile pescar: „Îți spun, dacă vrei (coborând vocea): are un bulb în cap”. „Bulb în cap”, în catalană, corespunde exact noțiunii psihanalitice de „complex”. Dacă ai un bulb în cap, acesta poate să înflorească dintr-un moment în altul, Narcis! Sub ruptura norului negru care se îndepărtează balanța invizibilă a primăverii oscilează în cerul nou de aprilie. Pe cel mai înalt munte, zeul zăpezii, cu capul orbitor de alb aplecat peste spațiul amețitor al reflectărilor începe să se topească de dorință în cataractele verticale ale dezghețului pierzându-se zgomotos printre strigătele excremențiale ale mineralelor sau între tăcerea mușchilor, spre oglinda îndepărtată a lacului în care, odată dispărute pânzele iernii, el a descoperit fulgerul sclipitor al imaginii sale exacte. S-ar zice că o dată cu pierderea divinității sale înaltul platou în întregime se golește, coboară și se prăbușește prin singurătatea și liniștea nevindecabilă a oxizilor de fier în timp ce greutatea sa moartă ridică în întregime, colcăitor și apoteotic, platoul câmpiei din care ies înălțându-se spre cer țâșnirile ierbii și pe care urcă, drepte fragede și dure, nenumăratele lăncii florale: armatele asurzitoare ale germinației narciselor. Deja, grupul heterosexual, în faimoasele poziții ale expectativei preliminare, examinează conștiincios cataclismul libidinos, iminent, înflorire carnivoră a latentelor lor atavisme morfologice. În grupul heterosexual, în această dulce dată a anului (Joc de cuvinte „date” (dată) și „datte” (curmală) n.trad) (dar nu excesiv de dulce), există hindusul aspru, uleios, zaharat ca o curmală de august, catalanul cu spate solid, și bine clădit o côte-pente (fr. coastă-pantă, n.trad.) une Pentecôte (fr. Rusalii, n. trad.) de carne în creier. Germanul blond și carnivor, cețurile brune ale matematicilor în gropițele genunchilor săi noroși, există englezoaica rusoaica suedeza americana și marea andaluză tenebroasă robustă și măslinie de neliniște. Departe de grupul heterosexual, umbrele după-amiezii târzii se alungesc în peisaj și frigul invadează nuditatea adolescentului întârziat la malul apei. Când anatomia clară și divină a lui Narcis se apleacă peste oglinda obscură a lacului, când torsul său alb îndoit înainte încremenește înghețat în curba argintie și hipnotică a dorinței sale, când timpul trece peste orologiul florilor nisipului din propria sa carne, Narcis se pierde în vertijul cosmic în adâncul căruia cântă sirena rece și dionisiacă a propriei sale imagini. Trupul lui Narcis se golește și se pierde în abisul reflectării sale, precum clepsidra pe care n-o va mai întoarce nimeni. Narcis, îți pierzi trupul, dus și contopit de reflectarea milenară a dispariției tale, trupul tău lovit de moarte coboară spre prăpastia topazelor cu epavele galbene ale iubirii, trupul tău alb, scufundat, urmează panta torentului puternic mineral al nestematelor negre cu parfumuri acre, trupul tău... până la gurile mate ale nopții la marginea cărora scânteiază toată argintăria roșie a zorilor cu vinele sfărâmate în « debarcaderele sângelui » Narcis, înțelegi? Simetria, hipnoză divină a geometriei spiritului, îți umple capul cu acel somn nevindecabil, vegetal, atavic și lent care usucă creionul în substanța pergamentoasă a nucleului apropiatei tale metamorfoze. Sămânța capului tău a căzut în apă Omul se întoarce la vegetal și zeii prin somnul greu al oboselii prin hipnoza transparentă a pasiunilor lor. Narcis, ești atât de imobil încât s-ar părea că dormi. Dacă ar fi vorba de Hercule cel aspru și brun, s-ar zice: doarme ca un buștean în postura unui stejar herculean. Dar tu, Narcis, făcut din timide înfloriri parfumate de adolescență transparentă tu dormi ca o floare de apă. Iată că marele mister se apropie, că marea metamorfoză va avea loc. Narcis, în nemișcarea sa, absorbit de reflectarea sa cu lentoarea digestivă a plantelor carnivore, devine invizibil. Nu mai rămâne din el decât ovalul halucinant de alb al capului său, al capului său din nou mai moale al capului său, crisalidă de ascunse gânduri biologice, al capului său susținut de vârful degetelor apei, în vârful degetelor mâinii nesăbuite, ale mâinii îngrozitoare ale mâinii coprofagice ale mâinii muritoare ale propriei sale reflectări. Când acest cap se va despica când acest cap va crăpa când acest cap se va sparge, va apărea floarea, Noul Narcis... |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate