Destinu-i greu pentru lună
Când are parte de sudălmi
Că nu-i e destulă lumină,
Că a pus prin noapte vămi.


Cu sclipiri false de piatră
Măsluită de mâini nepricepute
Ș-apoi cusută pe-o nomadă șatră
Primind ocara țigăncilor limbute.


Și mai sunt chițcanii-n cioareci
Ce rod flămânzi rotundul lunii
O, ce festin cu lună și cu șoareci
Lângă menhirul unde odihnesc străbunii.