noaptea târziu cauți să cucerești ceva
printre lucrurile tale aruncate la întâmplare
și te împiedici
pentru că printre ele
undeva
m-am ascuns și eu
cheia ai uitat-o în ușă
cel mai mult îmi doresc să te pot privi printr-o gaură
de cheie
pentru că vreau să te întânesc într-o altă ipostază
să stau ceasuri întregi alături de tine
și să număr despărțirea noastră prin chipurile tale
ar trebui să-mi faci o reducere
că tot se apropie Crăciunul
/acum te pot părăsi/
pentru că nu mai credem în conceptul de doi
și să facem o sărbătoare
pentru că nu mai suntem vulnerabili
te-am însemnat
și ai întrebat cum este
/te-am însetat de cunoaștere/
pentru că eu am ajuns să fiu calea ta
vreau să simți că aparții unui loc
și îmi spui că vei mărturisi totul în cele mai mici detalii
pentru că tu știi ce să faci cu eșecul
te cuprinde panica pentru că ai ajuns să știi să asculți
liniștea
acum
devenirea ta e căutare
pentru că mereu știi ce să spui, orice, oricui
parcă te-ai născut învățat
și întregul din tine e o artă
frumusețea ta constă în faptul că mereu spui câte ceva
chiar și atunci când nu e nimic de spus
pentru că prin Cuvinte te realizezi singur
/și nu vrei să-mi acorzi o reducere?/
ce sens ar mai avea să amânăm
și e bine de știut că începem de undeva
pentru că eu am motive pe care tu le cunoști
și eu nu
/pentru că am reușit să-ți prelungesc devenirea/