lui Ilarie Voronca


O dată cu noi
regii din basorelief plecau la vânătoare
fii fără grijă praful de pușcă
a dezinfectat pentru azi pădurea de lupi
pe brațul meu muntele urcă până în pisc
și cerul mută ca o colivie pădurea
aproape și mai departe
pentru a câta oară
ce sportivi plopii alergând paralel cu noi;
vezi? pe aici sălciile cresc
ca pescarii: pe marginea gârlelor.

Deschide-ți degetele cu prăselele de os
atenție - pășim cu acuratețe
nu ezita deloc
în aer liber câinii fac gargară cu stele
cerbii sunt regizorii ramurilor, apelor
și prin potecile nevertebrate, drumul
se decapitează în râpe.

Privește: lumina e albă
ca pieptul păsărilor de mare
în corpore pitpalacii își chiuie limbile
ecoul umple gurile văzduhului și clopotele de aer

Eu sunt mai înalt decât tine cu o vrabie
împușcat în piept aerul îți sângeră pe gură
sub tălpi ne trec drumurile cârtițelor
vânătoarea începuse.

Din cuierul aerului desprindeam
cocoși sălbatici
sângele îți bătea cu grindină în geamul inimii
cerul saltimbanc se tăvălea pe câmpuri
(să nu-ți rănești mâinile în cuiele vântului)
glasul cornului se dezbracă în fagi
scade treptat iepurilor inima de fragi
aici vocea puștilor se izbea cu fruntea de grinzi
iar în castelul pustiu
luna se da cu capul de oglinzi.