aduceri aminte lăcrimează în desenul de pe geam
nopțile geroase colinda decembrie
cu traista peticită de căutări zadarnice
a așezat o rugă spre tăcere
ochii din cerdace se rezemau de înălțare
pe șuvoiul creștin al dorului de tată
a plecat nedumerit uitându-se lumină
în sufletele triste ce tot plâng
dorul de el nu doarme pe cumpăna din vremi
și colindul a plecat cu geanta de poștaș
a închis o pleoapă pe un pat
cu insomniile ce suferă în noapte
Doamne ajută… un hotar
al unui timp pe mai departe
cu flori pe geam din vremuri aspre
în trecere și rod.