nebunie

mereu cu scuturile după mine
încătușat în mii de umbre
trecutul nu pot să-l uit
iar viitorul a trecut.
otrăvitor e singur pe lume
dragostea, doar iluzie
sufletul mereu mi-l caut
cândva, atât doar am avut.
degete jucăușe prin minte
cotrobăiesc de zor în loc să alinte
de ce nu pot oare să renunț
și să-mi văd de ai mei munți?
liniște e acolo, tăcere
doar veghezi, vino bătrânețe
stins, zoombi rătăcit
am trăit și m-am dus uimit.
rămân așa, cu lanțurile
pereți albi de vateline
privesc pierdut în trecut
ce-am avut și ce am pierdut